Vă prezentăm în continuare materialele realizate de elevii Liceului Teoretic „David Prodan” Cugir în cadrul proiectului „Aleg să fiu recunoscător”, propus de către Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” Alba Iulia
Vladimir Anghel, clasa a XI-a C
Alina Maria Cebotari, clasa XI-a C
Amelie Pahone, clasa a IX-a C
Ariana Topîrceanu; Melisa Topârceanu; clasa a IX-a C
Cu dor și mulțumiri
Kaliana Diana Bîldea, clasa a IX-a C
Razele soarelui atent mă-mbrățișau
Firul ierbii fin mă atingea
Vânturile verii ușor îmi șopteau
Așa cum mama iubirea mi-o-mpărtășea,
Iubesc să simt căldura ta,
Cu dor divin ca rupt din stele…
Te rog, Mamă, nu pleca
Rămâi rob al iubirii mele
Cad în genunchi și-ți mulțumesc
C-am reușit să stăm la stele
Să ne uităm la ele cum sclipesc.
Rămâi rob al iubirii mele.
Să-ți mulțumesc de mii și mii de ori,
C-am reușit să simt fiori
Gândidu-mă cu drag la ce-am simțit
Strângându-te în brațe-un pic…
Am petrecut zile frumoase-mpreună
Pe care le-aș putea-mpleti într-o cunună,
Și tainic s-o păstrez în dulăpior,
Ca s-o privesc atunci când mi se face dor…
Cad în genunchi și-ți mulțumesc
În anul ăsta ce aproape a trecut
Că am putut să-ți dovedesc
Cât de mult, Mamă, te iubesc.
Mai rup din timp și iară-ți mulțumesc
Încă o dată, cu inima curată,
Cu glas duios, copilăresc,
Așa cum n-am făcut-o niciodată…
Recunoștința
Cătălin Mihai Bota, clasa a XII-a C
Recunoștința este sentimentul pe care îl experimentăm de fiecare dată când suntem fericiți și ne simțim binecuvântați. Putem fi recunoscători pentru absolut orice și oricine, însă pentru fiecare dintre noi există lucruri care se evidențiază de restul.
Sunt recunoscător pentru faptul că sunt român și fac parte din acestă țară, România, plină de tradiții, istorie, cultură, peisaje superbe și oameni minunați.
Sunt recunoscător că am reușit să vizitez și să mă bucur de bucata noastră de pământ și să cunosc oameni din toate părțile țării.
Sunt recunoscător că am învățat istoria acestei țări și că am avut cei mai buni profesori care să îmi stimuleze pasiunea.
Sunt recunoscător că am crescut în această țară, care mi-a oferit ce a avut mai bun, iar acum când se află la cumpănă, consider ca e de datoria noastră să facem în așa fel încât țara noastră să fie recunoscătoare pentru noi.
Sunt recunoscător pentru marile personalități ale României trecute sau prezente care continuă să mă motiveze și să mă facă mândru să spun că sunt ROMÂN.
Sunt recunoscător pentru toți oamenii care doresc schimbare, evoluție și nou, indiferent de vârstă sau naționalitate.
Sunt recunoscător pentru toate progresele pe care omenirea le face în atât de multe domenii precum medicina, robotica, informatica, și sunt recunoscător pentru toate persoanele care luptă acum ca să ne protejeze împotriva acestui pericol la care suntem expuși, numit Covid-19, atât în țară cât și la nivel mondial.
De asemenea, sunt recunoscător pentru toate persoanele dragi care îmi sunt aproape și o să continue să-mi fie, persoane care mă acceptă în felul în care sunt și alături de care pot fi eu.
Sunt recunoscător că am oameni care să mă asculte când mi-e greu, să mă susțină când îmi doresc ceva, să se bucure când mă bucur și să plângă atunci când plâng.
Sunt recunoscător pentru toate momentele și amintirile pe care le-am petrecut cu cei dragi, de la părinți la prieteni și la profesori, sunt recunoscător pentru poveștile pe care le pot spune datorita lor, oamenilor care au făcut diferența în viața mea.
Nu în ultimul rând, sunt recunoscător pentru mine, adică pentru faptul că am reușit sa mă cunosc și să înțeleg de ce sunt capabil, sunt recunoscător că pot duce cu succes până la final orice promisiune adresată atât mie cât și altora.
Aş dori ca lumea să fie mai recunoscătoare și să ofere iubire și mulțumire fără un motiv anume, ca și cum Ziua Recunoștinței ar fi în fiecare zi!
Mihai Motorga, clasa a IX-a C
Bunule Dumnezeu, dragă Mamă,
Mă gândesc așa, chiar dacă perioada pe care o traversăm este una destul de grea, am atâtea motive de recunoştință:
Pentru că sunt, o ființă mică, care am prins putere și am devenit un vlăstar de om adevărat. Pentru că dis de dimineață, pot ridica ochii la cer. Privesc. Admir. Vorbesc cu acest albastru infinit. Pentru că este o parte din mine, simt privirea Ta, Doamne.
Pentru că atunci când obosesc, de atâta drum, mă pot descălța. Merg cu tălpile goale prin iarba verde. Las natura să mă gâdile un pic. Fruntea mi se descrețește, zâmbetul îmi apare pe buze. Sunt fericit!
Pentru că Mamă dragă, mă poți aștepta, mă aștepți în fiecare zi, acasă. Ești lângă mine, asta contează cel mai mult.
Pentru că în fiecare zi, pot alege: să fiu asumat și serios, sau cu capul în nori și cu ochelari de soare când plouă. Ambele opțiuni sunt alegeri bune.
Pentru că pot cădea și altcineva mă poate prinde. Pentru că și eu pot prinde pe altcineva în căderea lui. Cu un cuvant, cu o privire, cu o dragoste mare…
Pentru că pot rezona cu tot ce doresc, pot privi lumea prin ochii mei.
Pentru că pot mereu, și oriunde, îngenunchea și cere ajutor. Pentru că pot crede și nădăjdui.
Pentru că îmi pot arunca rucsacul pe umeri. Pot călători, când îmi vine pofta de ducă.
Pentru că pot simți atâtea gusturi și mirosuri, pot vedea atâtea culori. Mă pot bucura de ele.
Pot trăi prin ele…
Pentru că pot spune <da> . Pot spune <nu>.
Pentru că pot învăța să fiu bun. Zilnic am multe situații în care pot fi uman, mai uman, mai
Eu…
Pentru că toate se succed. Toate trec. Toate se nasc și uneori, mor și se nasc. Am învățat asta de la frunze, ele au un început în fiecare primăvară și un sfârșit în fiecare iarnă. Și totuși ele nu se supără, anul următor o iau de la capăt.
Pentru că pot dărui, mă pot bucura de darurile primite, pot ierta și pot să-mi cer iertare, pot găsi și pot pierde atâtea…
Pentru că am inimă și dragoste cu care pot întoarce munții și inimile altor oameni. Vă multumesc!
Cu dragoste,
Al vostru fiu, Mihai
Thanksgiving Day
Beniamin Otniel Varga, clasa a XI-a C
Thanksgiving Day este o sărbătoare anuală de o zi, în care i se aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru bogăţia recoltei din acel an. Ziua Recunoştinţei este sărbătorită în cea de-a patra joi a lunii noiembrie în Statele Unite ale Americii şi în cea de-a doua zi de luni a lui octombrie în Canada.
Deşi Ziua Recunoştinţei are rădăcini istorice în tradiţiile religioase, ea are şi un puternic caracter laic. Pentru americani, Thanksgiving Day este, în primul rând, o sărbătoare a familiei, în care rudele, reunite, sacrifică un curcan în semn de mulţumire pentru anul care se apropie de final. Alte mâncăruri tradiţionale de Ziua Recunoştinţei, în afară de curcanul umplut, sunt cartofii piure, cartofii dulci, porumbul şi plăcinta cu dovleac.
Thanksgiving Day este sărbătoarea preluată de la primii coloniști care au sosit în Lumea Nouă, în anul 1621. Ei au celebrat această zi drept mulțumire pentru recolta bogată pe care au obținut-o chiar și în condiții climatice dure.
În anul 1941, congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a stabilit ca cea de-a patra zi de joi din luna noiembrie să devină în mod oficial sărbătoare națională a SUA.
Originile sărbătorii diferă în Canada. Exploratorul britanic Martin Frobisher a încercat să găsească o cale spre Orient, nu a reușit și a ajuns să se stabilească în Canada. În anul 1578, el a ținut o ceremonie prin care a mulțumit că a supraviețuit unei călătorii atât de lungi. Ulterior și alți coloniști care au ajuns, au continuat tradiția. Mai târziu, Frobisher a fost înnobilat, iar un golf la Oceanul Atlantic a primit numele de Frobisher Bay, în memoria sa.
Părerea mea este că trebuie sa fim recunoscători lui Dumnezeu în fiecare zi, nu doar o singură dată pe an. Fără ajutorul Lui nu putem face și avea absolut nimic!
IL GIORNO DEL RINGRAZIAMENTO
Varga Beniamin Otniel, clasa a XI-a C
Il Giorno del Ringraziamento è una festa annuale di un giorno, nella quale si ringrazia Dio per la ricchezza della raccolta in quel anno. Il Giorno del Ringraziamento si festeggia nel quarto giovedi del mese di Novembre negli Stati Uniti d’America e in Canada nel secondo giorno di lunedi nel mese di Ottobre.
Sebbene Il Giorno del Ringraziamento abbia radici storiche nelle tradizioni religiose, essa ha anche un forte carattere laico. Per gli Americani Il Giorno del Ringraziamento è, prima di tutto, una festa di famiglia, in cui tutti i parenti uniti sacrificano un tacchino in segno di gratitudine per l’anno che sta per finire. Altri cibi tradizionali sono le patate dolci, purè di patate, il mais e la torta di zucca.
Il Giorno del Ringraziamento è la festa presa dalle prime colonie che sono arrivate nel Nuovo Mondo, nell’anno 1621. Hanno festeggiato questo giorno come ringraziamento per la raccolta ricca che hanno ottenuto anche in condizioni meteorologiche molto dure.
Nell’anno 1941, il congresso SUA ha adottato una risoluzione nella quale si ha stabilito che il quarto giovedi del mese di Novembre diventi festa nazionale negli Stati Uniti d’America.
Le origini della festa in Canada è diversa. L’esploratore brittanico Martin Frobisher ha provato a trovare una via verso Oriente, non è riuscito ed è arrivato a stabilirsi in Canada. Nell’anno 1578 ha ringraziato, durante una ceremonia, di essere sopravissuto a questo viaggio molto lungo. Ulteriormente anche gli altri colonizzatori hanno continuato la tradizione. Più tardi Frobisher è stato nobilitato e un golfo dell’Oceano Atlantico ha preso il suo nome in sua memoria ovvero Frobisher Bay.
Il mio parere è che dobbiamo essere grati a Dio ogni giorno e non solo un giorno all’anno. Senza il Suo aiuto non possiamo fare e avere assolutamente nulla!
Georgiana Elena Negrea, clasa a X-a C
Larisa Rebeca Sas, clasa a X-a C
Diana Scurtu, clasa a X-a C
Răzvan Sebastian Voicu, clasa a XII-a C
I am Grateful
I am grateful because this year I have had so
many many achievements that I lost count, I met
people who literally changed my life- who made
me build a better version of myself.
I am grateful because all the goals I set at the
beginning of the year have somehow just turned
into reality.
I am grateful for
my friends, my family and for my gorgeous
girlfriend for the countless beautiful memories
and that they are always with me.
Sabrina Maria Tanasa, clasa a XII-a C
(Capturi din cadrul filmulețului realizat)
Thanksgiving
Denis Opris, clasa a X-a C
Thanksgiving
Victoria Stan, clasa a X-a C
Thanksgiving
Sergiu Alexandru Tudor, clasa a X-a C
Apreciation/Gratitude/Thankfulness
Nicolae Petrișor Sandru, clasa a X-a C
„Appreciation is a wonderful thing. It makes what is excellent in others belong to us as well.” (Voltaire)
Gratitude is the expression of appreciation for what one has. It is recognition of value, independent of monetary worth. Spontaneously generated from within, it is an affirmation of goodness and warmth. This social emotion strengthens relationships, and its roots run deep in evolutionary history—emanating from the survival value of helping others and being helped in return. Gratitude is both a temporary feeling and a dispositional trait. In both cases, gratitude involves a process of recognizing, first, that one has obtained a positive outcome and, second, that there is an external source for that good outcome and studies have shown that grateful people are less depressed. As a person, I am thankful for many reasons but I will only present three of them –the ones that I consider as being the most important.
The first one is that was born- and this one is pretty explanatory. Every chance that I got from the day I was born, I took advantage of and if I were to fail I would rise back up and try again with a smile on my face and a feeling in my soul that I should be glad for the failure – that was nothing but a lesson learned-looking forward to a sweeter success earned trough error and trial.
The second reason I am thankful for, is for having a great personality, at least in my eyes. I have a deep appreciation for everyone I meet ,even if they are mean to me. Without those interactions, I would probably still struggle to express myself- so this is a crucial thing.
And, last but not least, the last reason I am grateful for in life, is that I can find happiness even in the most depressing places and that I am able to laugh in the worst situation. While that sounds like no biggie on paper ,in practice is very helpful ,not only for you but for those around you too, thus improving the mood.
In the end, I have to say that I am thankful for many more reasons and for whoever does not find anything to thank for, I have a quote from Tecumseh wich says the following: „Whenyou arise in the morning give thanks for the food and for the joy of living. If you see no reason for giving thanks, the fault lies only in yourself.”
Gratitude
Sorana Simedru, clasa a XII-a C
Gratitude is a positive feeling that a person feels towards another person when he has done them a favor or a gift. Gratitude strengthens social ties by connecting individuals through their actions and strengthens the feeling of belonging.
Gratitude is what we feel towards others, with different gestures and attentions, because they also helped us achieve something at some point in life- maybe a crucial moment we went through and we needed help or support. As our parents taught us during our childhood, we must be grateful to those around us, both family and friends.
First we must be grateful that we are alive and that every morning we wake up healthy and full of energy, that we have food, water and comfort , especially given that today many of us do not notice these things until we see someone rejoicing over a simple fruit or a bar of chocolate-and only then can we realize how much destiny has helped us and how lucky we actually are.
We have to always show our gratitude and we must always see the good side of things, for even in the worst situations, something good is hidden.
A GRATEFUL WORLD
Andra Elena Truță, clasa a XII-a C
Gratitude is one of the most important feelings in life, being the exteriorization of appreciation for diverse acts of kindness. Unfortunately, over time, once life conditions started to improve for the big majority, people gradually forgot to be thankful for what they had and became more and more caught in the endless ride for success. Current generations, especially the young ones, are constantly trying to upgrade their comfort level, which in essence is not a bad thing, but doing so they stop paying attention to what they have. Therefore, even though we live in a world full of greatness, gratefulness is becoming more and more of a rarity.
Firstly, I am thankful for being alive. I think the recent events have shown us how fragile our existence really is and how it doesn’t matter who you are or where you are. Nobody is immortal or immune in front of death. Being alive might seem like something insignificant to be grateful for, after all, it wasn’t your choice to be born. However, surviving in such an uncertain world, surrounded by things and people you can’t really control or predict, is an act of strength that a lot of people can’t manage to do. Waking up every day to face the Universe should be viewed as a great realization.
Secondly, having a home, a roof over your head is a concept that numerous people will never experience. The rate of homelessness is worrying, creating one of the biggest problems in society. Hundreds of thousands of people have lost their houses due to war, poverty, different disabilities, and many other disasters. So, when it rains, and you don’t have to worry about finding shelter is a sign that you have a specific privilege for which you should be thankful, instead of complaining that you don’t have a pool at your disposal. Needless to say, I am extremely grateful because I do not have such problems.
Another thing I am thankful for, is my friends. Having supportive companions, might not be essential, but it can have a huge impact on our life. From making you laugh when you feel down and holding your hand through tough times to popping champagne in celebration of an achievement, good friends are there for you. Family doesn’t have to be blood. You can focus on the emotional connections you create with several people and build your inner circle based on the amount of support and positivity you give and receive.
Showing gratitude and being thankful for what you have can change the way you see your life by focusing on the kindness around you. Once in a while, we should stop, take a look at the marvelous world that holds us and just be grateful for who we are, for the air in our lungs and the ground beneath our feet. Billions of years were necessarily to bring us here. Saying thank you takes only one second.
I AM GRATEFUL
Natalia Maria Stanciu, clasa a XII-a C
I am grateful for my eyes
And I am grateful for my ears-
Because I can do whatever I want,
Without having any fears.
I am grateful for my friends
That turned into family-
I wish them all the best there is,
And a life without worries.
I am grateful for the dreams
That turned into reality
Because the key to success
Contains a little bit of insanity.
Grateful Thanksgiving
David Țârc, clasa a XII-a C
Since the dawn of times,
The year turns in circles,
And the seasons come and go.
As Thanksgiving day approaches,
We start counting the blessing we are grateful for-
Including the harvest that has been gathered.
As chilly winds blow untamed
The fields comprised of golden grain,
Share their treasure for our sake.
For everything we are thankful now
Thanksgiving come again!
Thanks to my family
Sandu Rusu, clasa a XII-a C
Mom- the first person I have ever loved,
Always makes sure I am fed,
She makes sure I am dressed,
Caressing my very soul with her love….
So many things she does, and yet,
She is happy with one single „I love you‖
My father, my hero and my shield,
He made a man out of me-
He thought me how to hit a nail properly,
He guides me towards my career, towards my future,
Teaching me how to be a good father
When time comes….I always felt safe with him.
My brother, the man with whom I share the same clothes,
The man with whom I eat from the same plate,
The man with whom I share so many memories,
And who is always there for me no matter what…
I am grateful for my family-
They make me happy. They make me strong.
Cheia fericirii
Natalia-Rebeca Vașarhelean, clasa a IX-a A
Recunoștința înseamnă mai mult decât o datorie morală pe care o avem față de un binefăcător. De fapt, aceasta nu reprezintă nici măcar o datorie, aceasta trebuie să curgă dinăuntrul nostru. Trebuie să fie nevoia noastră, nevoia umană de a-și exterioriza mulțumirea față de tot ceea ce ne înconjoară, să fie strigătul nostru lăuntric de fericire, necesitatea de a ne deschide sufletul și a ne simți liberi.
Recunoștința nu este doar un sentiment; este un mod de viață. A trăi în recunoștință înseamnă a trăi o viață nestingherită, căci toată încărcătura emoțională ce-ți apasă sufletul se evaporă, te lasă liber. Aceasta curge dintr-o inimă mulțumită. Dacă inima ta nu e capabilă să simtă nevoia de a face un bine, atunci trăiești o viață deșartă. Te învârți în cercul acesta searbăd și bătrân al vieții epuizându-te tot mai mult. Ca să o simți, trebuie să înveți să fii empatic. Empatia și recunoștința sunt sentimente indispensabile una de cealaltă. Empatia te ajută să intuiești realitatea prin indentificarea afectivă, te ajută să înțelegi efortul pe care-l depun alții pentru a-ți face un bine, iar tu prin înțelegerea acestui efort trebuie să înveți să-l apreciezi.
Recunoștința trebuie manifestată asupra tuturor, dar mai ales asupra ta. Tu ești una dintre persoanele care merită această mulțumire mai mult decât oricine. Faptul că te trezești dimineața cu un gust amar, cu oboseala cutremurându-ți gândurile, faptul că alegi să muncești deși mintea ți-e deja extenuată, faptul că alegi să faci toate aceste mici sacrificii pe care ți le cere viața în mod continuu, este un motiv pentru care trebuie să-ți mulțumești. Recunoșința, deci, este o cale spre valorificarea propriei persoane, un inocent lucru care te ajută să-ți crești stima de sine și a-ți iubi propria persoană.
Un alt beneficiu pe care îl aduce acest sentiment este schimbarea narațiunii din viața noastră. În momentul în care alegi să faci din recunoștință un mod de viață alegi să te descotorosești de greutatea unor sentimente contradictorii. Cu cât ești mai recunoscător, cu atât devii mai autentic. Aceasta te va transforma într-o persoană pașnică, conștientă și de sacrificiu. Vei putea fi prezent și vei putea trăi în fluxul vieții. Recunoștința produce o viață mai semnificativă. Sensul ei și întreaga încărcătură emoțională ce se cuprinde în semnificația acestui sentiment distruge cusurul vieții, îl dezleagă și îi găsește o cale mai liniștitoare spre o pace sufletească.
Recunoștința este cea mai sănătoasă emoție pe care un om o poate simți deoarece este asociată cu pacea. Unii oamenii ar considera că iubirea ar fi cel mai liniștitor sentiment, însă nu e așa. Iubirea nu aduce liniște, nu aduce pace. Aduce agitație, gânduri, îngrijorări, fluturi în stomac. Fericirea, de asemenea, nu este cel mai frumos sentiment. Aceasta este atât de epuizabilă, atât de trecătoare și este de o atât de mare intensitate încât după ce pleacă te lasă cu o amară deprimare. Totuși, fericirea este o consecință pozitivă a recunoștinței deoarece recunoștința îi determină pe oameni să experimenteze mai multe emoții pozitive, să se bucure din plin de experiențele bune, să le îmbunătățească sănătatea, să facă față adversității și să dezvolte și să mențină relații, ceea ce la rândul său te face mai fericit.
Cu cât ești mai recunoscător pentru ceea ce ai, cu atât vei avea și mai multe lucruri pentru care să fii mulțumit. Mulțumirea este precum o forță de atracție, odată ce o manifești, aceasta va aduce și mai multe către tine.
Cu recunoștință…
Bogdan Gabriel Andrașiu, clasa a IX-a A
Recunoștinţa este un sentiment frumos, de preţuire, pe care o persoană o simte faţă de altă persoană, atunci când aceasta i-a făcut un bine, o favoare.
Mânat de acest frumos sentiment, voi scrie acum câteva rânduri despre ce am trăit eu în urmă cu câteva luni, când am avut parte de cel mai bun lucru din viaţa mea de elev, într-o situaţie care atunci era dificilă.
Ȋn primăvara acestui an când toţi ne aflam în starea de urgenţă, şcoala se desfășura exclusiv online, iar noi, elevii, luaţi pe nepregătite, am avut de înfruntat o situaţie fără precedent.
Ne-am logat pe platforma oraşului şi am început orele împreună cu profesorii noştri. La început a fost foarte greu, dar, uşor, uşor ne-am adaptat acelei situaţii. Deşi profesorii făceau eforturi de a ne oferi explicaţii la toate disciplinele, din cauza slabei conexiuni la internet, lecţiile se întrerupeau mereu, astfel că, pentru noi temele primite erau o adevărată provocare.
La disciplinele matematică, fizică şi chimie, ajunsesem să urmăresc tutoriale pentru a reuși să-mi fac temele.
Chiar şi aşa am ajuns să mă descurc din ce în ce mai greu şi asta să se reflecte în notele din ce în ce mai mici obţinute de mine.
Pentru a ieşi din situaţia dificilă în care mă aflam, am apelat la o mătușă de-a mea care știam că are cunoștințe legate de cele trei materii.
A fost bucuroasă că am apelat la ea si am fost plăcut surprins să văd că ei chiar îi făcea plăcere să mă ajute. S-a oferit să lucreze zilnic cu mine și împreună rezolvam exerciții și probleme pentru a mă familiariza cu noțiunile de bază. Treptat am ajuns să înțeleg multe lucruri care îmi erau neclare și rezultatele nu au întârziat să apară.
Pentru asta îi sunt recunoscător și îi mulțumesc cu fiecare ocazie, pentru ajutorul acordat în acea perioadă grea. Totodată, între noi s-a creeat o strânsă legătură care cu greu va putea fi zdruncinată de cineva sau ceva și am promis că oricând va avea nevoie de sprijinul meu, îi voi fi și eu alături.
O apreciez, o respect și îi voi fi mereu recunoscător mătușii mele pentru efortul pe care l-a făcut de a-mi fi aproape atunci când am avut nevoie.
Recunoștința – o virtute a sufletului
Ana-Maria Spătăcean, clasa a IX-a A
Ideea de recunoștință este una foarte simplă. Pare ușor ca la sfârșitul zilei să mulțumești forțelor divine pentru ceea ce ai primit și totodată să te bucuri de fiecare moment al vieții, oricât de neînsemnat ar părea.
Totuși câteodată suntem atât de cuprinși în acest vârtej puternic și de neoprit al vieții, care ne aruncă în cale o grămadă de provocări, încât uităm de importanța recunoștinței. Pentru unii oameni cauza este stresul cotidian, o viață în care punem preț pe statut, bani, poziția la școală sau la locul de muncă, o viață plină de lăcomie pentru bunuri trecătoare care au valoare doar pentru că așa spun ceilalți și așa este decis. Pentru alții însă, poate fi chiar o viață plină de încercări, răni emoționale și traume care au dus la lipsa speranței pentru orice strop de fericire și o gândire întunecată, plină de gânduri negative în care acea persoană simte că nu își au locul cele pozitive. Toate acestea reprezintă blocaje ale recunoștinței, obstacole peste care fiecare dintre noi dă și peste care cu mult curaj și ambiție, fiecare dintre noi poate să treacă.
Mulți oameni se întreabă însă, cu ce te poate ajuta recunoștința? De ce e atât de importantă? Da, într-adevăr, de multe ori ni se pare că nu are rost și că încercările noastre de a fi recunoscători nu dau roade, însă ea este esențială în viață fiecăruia dintr-o multitudine de motive.
În primul rând, recunoștința este esența fericirii. Este unul dintre cele mai frumoase sentimente. Recunoștința prin care omul admiră frumusețea fiecărui moment și încearcă oricând să găsească binele din fiecare zi și să mulțumească pentru el poate combate un model de gândire negativă, și înflorește un suflet fericit și luminos.
Totodată, atunci când semănăm semințele gândurilor bune și de recunoștință vom avea și rodul lor. În momentul în care suntem satisfăcuți cu viață noastră și simțim că nu se putea mai bine de atât, atunci vom cunoaște și un remarcabil progres în aceasta. Mulțumind și pentru ceea ce nu avem încă, vom atrage acel lucru la noi.
În al treilea rând, recunoștința reprezintă o formă de manifestare a iubirii pentru cei ce ne sunt alături. Nu ne dăm seama de cât de mare este influența părinților, a familiei și a prietenilor asupra noastră. Alături de ei avem cele mai frumoase și numeroase amintiri. Ei au fost acolo pentru noi când am fost pe culmile fericirii dar ne-au și ajutat când am dat de greu și credeam că nu mai avem scăpare. De la un simplu mulțumesc, până la un gest grandios, persoanele dragi care ne-au fost alături merită cel mai mult o dovadă de recunoștință pentru căldura, ajutorul și empatia pe care o aduc în viață noastră.
Nu în ultimul rând, trebuie să fim recunoscători chiar și pentru zilele grele și momentele dificile. Astfel, vom ajunge să ne întărim caracterul, recunoscând învățătura din fiecare obstacol și felul în care aceasta ne poate influența firea. De asemenea, în orice situație neplăcută, un gând negativ poate fi eliminat de alte două gânduri pozitive.
În perioada sărbătorilor de iarnă, vedem și auzim în jurul nostru tot felul de cazuri de familii neajutorate, defavorizate, care au nevoie de oameni dornici să îi ajute. Comparându-ne viața cu a lor, observăm că sunt atâtea lucruri bune pentru care putem fi recunoscători. Avem un acoperiș deasupra capului, mâncare, căldură, iubire și multe bunuri de care alții nu au norocul să se bucure. Mereu e bine să avem aspirații mari, la o viață mai bună, însă câteodată lucrurile pe care le considerăm firești si obișnuite merită recunoștință căci pentru unele persoane ele reprezintă comori.
Astfel ajungem la concluzia că recunoștința este o virtute a sufletului care se cultivă în timp, cu pași mici și răbdători. Înțelegem că tot ceea ce ne înconjoară și viața pe care o avem merită o deosebită admirație, de la cerul albastru și calm, la soarele care ne luminează ochii și ne sărută pielea, până la animalele drăgălașe și inocente, chiar și stăinii care ne zâmbesc pe stradă sau ne ajută să ducem plasele de la supermarket, toate aceste lucruri care ni se par banale merită recunoștință și mulțumire.
Ziua în care se exprimă gratitudinea
Sorana-Elena Velișcu, clasa a IX-a A
Pentru mine, recunoștința este una din cele mai puternice forțe din univers. Este forța care ne ajută să ajungem la un nivel de sensibilitate mai ridicat și care ne face să apreciem mai mult lucrurile din jurul nostru. Sentimentele de bucurie pe care ni le provoacă acest termen sunt uimitoare și greu de comparat cu orice altceva, ceea ce ar trebui să stârnească dorința noastră de a simți asta cât mai des. Fiecare persoană își exprimă recunoștința în moduri diferite, unora le este mai ușor să folosească cuvintele, alții aleg muzica, arta, ba chiar și oferirea unor gesturi prin care reiese ceea ce simți. Recunoștința întărește legăturile sociale prin faptul că leagă indivizii prin acțiunile practicate de aceștia și totodată dă un sentiment de apartenență. Toate persoanele înspre care se îndreaptă recunoștința își înbunătățesc starea de spirit și autostima prin simplul fapt că observă cât de apreciată este munca lor de către persoanele de care sunt înconjurate.
Ziua Recunoștinței este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește pentru bogăția recoltei din acel an. Sărbătoarea aceasta familială este desfășurată în cea mai mare parte a Americii de Nord. Aceasta datează din anul 1621, când a fost fondată de primii coloniști sosiți în Lumea Nouă, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. Ziua în care se exprimă datoria morală are loc în a patra joi din luna noiembrie, când se servesc diferite mâncăruri tradiționale și nu numai, precum carnea de curcan, prăjiturile cu dovleac și multe altele care se pun pe masă atunci când toată familia este împreună și gata de a exprima câteva cuvinte despre lucrurile pentru care sunt recunoscători.
În această zi din an toată familia și toți prietenii se întâlnesc nu numai pentru a găti și a sfinți mâncarea, ci și pentru momentele pe care urmează să le împărtășească, pentru amintirile de care își vor aduce aminte peste ani și ani.
Eu sunt de părere că cel puțin o bucată din Ziua Recunoștinței ar trebui practicată în fiecare zi, și ar trebui ca mereu să fim capabili de a ne exprima recunoștința pentru persoana care are abilitatea de a pune un zâmbet pe fețele noastre monotone, care sunt prea ocupate cu activitățile din fiecare zi pentru a ne lua câteva momente în care să mulțumim tuturor factorilor care ne ajută să ne ridicăm din pat dimineața.
Acum poate vă întrebați pentru ce sunt eu recunoscătoare… Sunt recunoscătoare deoarece am o familie deosebită care mă ajută să mă descopăr pe mine însumi, pentru prietenii mei care se pricep prea bine în a mă face să râd când sunt la câțiva pași de a izbucni în lacrimi, pentru faptul că deși e obositor câteodată, am mereu câte ceva de făcut și cred că este extrem de important să nu treacă o zi în care să simți că nu ai făcut nimic și nu în ultimul rând, sunt recunoscătoare pentru fiecare emoție, fiecare trăire, fiecare gând care mă cuprind în fiecare zi pentru că acestea mă alcătuiesc pe mine și cred cu sinceritate că acesta este scopul Zilei Recunoștinței – mulțumirea pentru toate lucrurile care ne fac să ne simțim liberi, de parcă o zi durează doar câteva secunde de care trebuie să profităm la maxim.
Lecția recunoștinței
Diana Gîrlea, clasa a X-a C
Recunoștința este sentimentul pozitiv care exprimă mulțumirea față de o persoană. Cum spunea Marcus Tullius Cicero, ,,recunoștința nu este doar cea mai mare dintre toate calitățile, ci chiar părintele celorlalte‖. Nu este greu să fim recunoscători, mai greu este atunci când nu vrei să arăți și să spui asta, când vrei să spui, dar mândria nu te lasă, crezând că faci mai bine. Când ești recunoscător celor din jur, nu doar pentru ajutorul acordat, ci și pentru momentele frumoase petrecute împreună, atunci cu adevărat simți că ești mai fericit și gândurile pozitive te motivează.
Fii recunoscător nu doar persoanelor care ți-au fost alături la greu, dar și celor care au fost la bine, lângă tine. Fii recunoscător pentru simplul fapt că ai o casă, chiar dacă poate nu e construită de tine, o masă și ce pune pe ea. Fii recunoscător pentru că ai ce îmbrăca, chiar dacă nu este în pas cu moda. ,,Nu haina te face Om‖ ci doar bunătatea și căldura sufletească pe care o emani și o dăruiești unei societăți întregi. Fii recunoscător pentru că ai cei mai buni prieteni care fac parte din viața ta. Fii recunoscător pentru tot și pentru toate!
Exprimă-ți recunoștința față de societate printr-un simplu ,,Mulțumesc‖. Poate că pentru tine e nimic dar oamenii vor aprecia lucrul acesta și cuiva îi poţi face ziua mai bună. Fii fericit pentru că viața nostră e scurtă! Cunoaște lumea, locurile, pe cei din jur, şi… cunoaște-te pe tine însuți. Află cine ești și fii tu! Molipsește întreaga ta lume cu zâmbete sincere, cu zâmbete care vin din suflet. Trăiește viața la maxim, așa, cu neajunsurile ei, iubește-ți chiar și dușmanii, dacă ei nu te iubesc pe tine. Arată că lumea este plină de oameni buni și că toți putem fi fericiți. Alintă-te cu un bilet la avion spre o țară caldă, caută un hotel frumos, o mare și o plajă plină de nisip fierbinte. Soarele îți va face semn spunându-ţi că este timpul oamenilor buni, că este timpul să trăieşti frumos în lumea ta, în lumea mea, în lumea noastră, în lumea tuturor. Fii recunoscător pentru diminețile frumoase pe care le poți simți atunci când îți savurezi cafeaua cu un miros atât de proaspăt și plăcut. Fii recunoscător pentru că poți fi fericit. Fericirea și dragostea nu fac parte din categoria ,,lucruri grele‖,ele fac parte din tine, din tot ce ai fost și vei fi.
Ziua are 1440 de minute. Când ai mulțumit ultima dată unei persoane pentru că există sau i-ai spus cât de mult te bucuri că ai cunoscut-o? Niciodată nu este târziu. Investește doar 2 minute ca să faci o persoană mai bună. Câte nu poţi schimba într-o zi? De ce mai bună? Pentru că tu dăruiești bunătate și ești un om bun. Şi ceilalţi vor înţelege, vor învăţa.
A ști să fii recunoscător este ca şi cum ai ști rugăciunea pe care o spui în fiecare dimineață și în fiecare seară. În rugăciune îi mulțumești lui Dumnezeu. Oferă lumii și ți se va oferi, dăruiește lumii și vei primi! Lumea este o fărâmă de dumnezeire.
Învață să spui mulțumesc pentru dragoste, pentru înțelegere, pentru bunătate și pace. Mulțumește pentru momentele care au condus această zi și mulțumește pentru ceasurile grele, pentru că ele te-au învățat să le apreciezi pe cele bune. Un simplu ,,mulțumesc‖ poate fi cheia a mii de uși. Această cheie descuie tot ceea ce noi căutăm în viață. Toți căutăm fericirea și dragostea dar adevărul este că le putem avea doar dacă, credem cu adevărat, în ele.
Dacă crezi că o să mai ai și alte oportunități de a mulțumi și de a fi recumoscător, nu conta pe ele mâine. Fă totul acum, pentru ziua aceasta, pentru ca ea să te împlinească. Mulțumește pentru că ai capacitatea de a iubi, dăruiește și celorlalți, fără a aștepta nimic în schimb. Adu-ți aminte întotdeauna să fii bun cu cei din preajmă-ţi, răspândește pace în jurul tău și fii plin de compasiune. Simplul fapt că ești viu este suficient să te facă recunoscător și să te înveţe că timpul trebuie prețuit, indiferent de vreme. Hrănește-ţi sufletul cu dragoste și fii recunoscător că poți face asta!
Platon spunea că ,,O minte recunoscătoare este o minte extraordinară care, în cele din urmă, atrage lucruri extraordinare‖.Lasă RECUNOȘTINȚA să-ți fie ghid în viață. Te întrebi cum pot fi oamenii atât de fericiți? Deoarece au și ei un secret al lor, însă îl împărtășesc și cu cei din jur. Secretul de a nu uita să fii recunoscător.
Nu uita să spui ,,Mulțumesc‖pentru tine, pentru alții şi pentru univers!
Îţi Mulțumesc, ţie, celui care m-ai citit, m-ai cunoscut, m-ai înţeles…
Teorii pe note muzicale
Roxana Dărăban, clasa a X-a A
Atingea delicat clapele din faţa sa. Mângâia pianul și își unduia degetele, creând o nouă melodie, ca și cum viaţa lui depindea de asta. Sunetul muzicii îi încânta urechile și îi făcea inima să tresalte, în timp ce sentimentele sale erau lăsate să iasă la suprafață pentru a-și face loc în sufletele celor ce îl ascultau cântând…
Melodia s-a terminat! Se ridică în picioare, în timpul unei liniști apăsătoare și se apleacă ușor în faţa publicului. Aplauzele întârzie puţin, iar tânărul coboară de pe scenă. În drumul lui spre ieșire a fost felicitat, spunându-i-se de nenumărate ori cât de frumos sunase ceea ce a cântat. Spuseseră că îi erau recunoscători pentru faptul că era acolo, cântându-le asemenea melodii. ,,Recunoștință”? Colţurile buzelor sale se ridicaseră. Da… probabil că suna frumos pentru ei și că îi mulţumeau deoarece aveau șansa de a asculta ceva ce îi făcea să se simtă bine. Însă pentru tânăr aceste melodii reprezentau ore în șir petrecute în fața pianului, învaţând game, corectând note și bandajându-și degetele rănite. Dar nu se putea plânge pentru că adora ceea ce făcea, iar dacă era dureros, atunci era o durere plăcută. Se axase apoi pe semnificaţia cuvântului ,,recunoștință”. Ce însemna? Ce vruseseră oamenii să spună? Era un sunet plăcut? Îi facea să-și amintească anumite momente frumoase din viaţa lor? Îi făcea relaxaţi sau melancolici? Întrebarea care patrona însă era: Îi erau recunoscători, deoarece muzica lui îi făcea fericiţi?
Ușa se deschise cu un scârţâit, iar tânărul intră în încăpere. Se așezase pe scaunul din faţa pianului și își lăsă ghiozdanul să alunece pe podea. Liniște! Era în sfârșit singur! Se pregătea să înceapă să cânte o nouă melodie. În timp ce își mișca degetele pe suprafaţa pianului, începuse să se găsească la ce știa el despre recunoștinţă. Auzise pe parcursul celor 17 ani ai săi diferite păreri despre acest subiect.
O prietenă îi spusese că recunoștința e o senzaţie caldă, ce învăluie sufletul uman într-un sentiment de împlinire. Îi explicase că motivele pentru care o persoană simte recunoștinţă sunt diverse, deoarece fiecare se raportează la propria situație și că, astfel, recunoștinţa e un sentiment frumos chiar și prin diversitatea care îl definește, luând forme noi sub privirea fiecăruia. Cântase câteva note.
Auzise de la altcineva cum că opusul recunoștinței este dezamăgirea, un sentiment rece, ce îl determină pe om să creadă că nu va mai simţi o boare de căldură în viitorul apropiat. Da… Tânărul știa cum e să fii dezamăgit. Gustase din dezamăgire de câteva ori până acum. Ceea ce îi rămăsese adânc plasat în minte era soluţia pe care acea persoană i-o dăduse. Persoana respectivă îi spusese că metoda cea mai la îndemână pentru a ieși din această închisoare de gheaţă este să apreciem fiecare lucru mic din jurul nostru, să fim mulţumiţi de ceea ce avem, în timp ce luptăm pentru ceea ce vrem. Dar el? Îi era recunoscător cuiva? Apăsase alte câteva clape.
Când era curios despre motivele pentru care ai putea fi recunoscător, cea mai buna prietenă a sa i le înșirase. Îi aduse la cunoștinţă motivele, de la cele mai banale, până la cele ce îi dăduseră de gândit tânărului: casă, familie, prieteni… Astfel o nouă întrebare îi răsare în minte. Pentru ce era recunoscător? Luă creionul între degete și înlocuise o notă pe foaia din faţa sa.
O altă persoană îi spusese că, în principal, chiar dacă nu ne dăm seama, simţim recunoștință atât pentru lucrurile ce ne fac fericiţi, cât și pentru cele dificile. Datorită lor am devenit ceea ce suntem azi. Dar tânărul? Simţise într-adevăr așa ceva?
Brusc, un alt gând îi apăru în minte. Profesoara ce îl învăţase să cânte la pian, i-a spus că de fiecare dată când cântă, să își creeze o imagine, deoarece muzica înseamnă libertate. Nu luase în serios ceea ce auzise. I se păruse puţin prea metaforic pentru stilul său, dar acum că se gândea mai bine, începuse să se aprindă o luminiţă. ,,Muzica înseamnă libertate”?
Se ridică în picioare și își croi drum spre culise. Mergea grăbit pe coridoarele clădirii. Dacă a simţit vreodată recunoștință? Cum putuse să se întrebe așa ceva? Își aduse aminte de momentele în care fusese la pământ, dar găsise puterea de a se ridica. Pentru ce era recunoscător? În afară de faptul că avea persoanele dragi aproape și că își trăia visul de a deveni muzician? Tânărul surâse. Nu mai mergea, alerga! Înţelesese acum ce era nevoie să facă de la început, cum anume trebuia să cânte.
Urcă pe scenă. Făcu o plecăciune, după care se așeză. Trase aer adânc în piept. Începea! Își unduia degetele, urmând partitura și destăinuindu-și sentimentele. Întreaga sa lume cuprinse o culoare roșie, urmată de nuanţe verzi: ,,iubire” și ,,speranță”. Dacă îi era recunoscător cuiva? Băiatul închise ochii. În mintea lui apăruseră persoanele importante din viaţa sa, stând la un loc și zâmbind. Ei au devenit imaginea lui, persoanele pentru care cânta. Își îndreptă atenţia către sală. Privea feţele uimite ori emoționate ale spectatorilor, zărind chiar și lacrimi. Reușise! Cântase nu doar pentru el, ci și pentru ceilalţi.
Și da…era recunoscător pentru asta!
Daria Berceanu, clasa a X-a C
Mihaela Nasta, clasa a XI-a A
Sunt recunoscătoare pentru toate momentele trăite la maxim alături de prietenele mele!
Alexandru Nagy, clasa a X-a A
RECUNOȘTINȚA
Diana Negrea, clasa a IX-a B
Recunoștința este un sentiment pozitiv pe care o persoana îl simte față de o altă persoană, atunci când aceasta i-a făcut un bine, o favoare sau i-a făcut un dar.
În primul rând, recunoștința întărește legăturile sociale prin faptul că leagă indivizii prin acțiunile lor și întărește sentimentul de apartenență. Aceasta include o datorie morală și o prețuire a ajutorului dat. Fiecare dintre noi am trecut printr-o situație în care cineva ne-a făcut un bine și am uitat să-i mulțumim. Astfel nu am arătat un minim de recunoștință.
În al doilea rând, cea mai mare recunoștință pe care trebuie să o arătăm este față de Dumnezeu. Ne putem arăta recunoștința mulțumind pentru lucrurile primite și persoanele din viața noastră, și arătând apreciere față de acestea. Părințiilor trebuie să le mulțumim pentru că ne-au crescut, iar prietenilor să le mulțumim pentru prietenia strânsă și pentru ajutorul pe care ni-l oferă.
În concluzie, învățați să fiți recunoscători persoanelor care vă oferă mereu ajutorul. Fiți oameni mai buni! ❤
Recunoștința
Ștefania-Teodora Tomoiu, clasa a IX-a B
Lumea întreagă se luptă cu pandemia de corona-virus. Totul s-a schimbat! Noi, oamenii, ne-am schimbat. Viața noastră s-a dat peste cap. Există un lucru pe care îl putem face pentru ca viața noastră să fie mai bună, mai plină de bucurie, chiar atunci când mica lume inocentă se destramă: „Putem fi recunoscători!‖
Sunt recunoscătoare pentru timpul petrecut alături de părinții mei, pentru faptul că noi pasiuni i-au naștere în interiorul meu, pentru clipele petrecute cu sinele meu, în care mi-am evidențiat calitățile și mi-am analizat defectele. Acum mă bucur de lucrurile simple și frumoase ale vieții, pe care înainte le-am neglijat.
Un neașteptat beneficiar, de pe urma pandemiei este Planeta, care a primit o gură proaspătă de aer.
Recunoștința
George Andy Iancu, clasa a X-a B
Recunostința este unul dintre cele mai importante sentimente pe care omul le poate trăi de-a lungul vieții sale. Ea este, de asemenea, și una din primele emoții trăite. Suntem cu toții recunoscători pentru iubirea necondiționată care ne este oferită de familiile noastre încă din primele momente ale vieții.
„Fii recunoscător pentru ceea ce ai; vei avea din ce în ce mai mult.
Dacă te concentrezi pe ceea ce nu ai, nu vei avea niciodată de ajuns.”
Acest citat este elocvent în acest context. Din punctul meu de vedere, el sugerează că divinitatea a înzestrat fiecare om cu câte un dar specific. Asfel, fiecare persoană trebuie să și-l descopere și să îl dezvolte pentru a obține propriul succes în viață. Fiecare observă ceea ce au cei din jurul său, însă nu fiecare ajunge să îi invidieze și să își piardă țelul său propriu. Decât să trăiești emoții negative precum invidia, mai bine îți amintești că și tu ai propriul tău drum în viață pe care trebuie să îl urmezi, și atunci simți o emoție constructivă precum recunostința, care te va ajuta să prosperi.
Recunostința poate veni și din lucrurile mărunte precum: oamenii care ne iubesc și apreciază, mâncarea, apa potabilă și o casă în care să locuiești, lucruri care la prima vedere pot părea nesemnificative, dar pe care alți oameni nu le dețin, acesta fiind un fapt trist al secolului în care trăim. Inclusiv în zilele de azi în care ne desfășurăm viața, datorită pandemiei ne dăm seama de importanța recunoștinței și a speranței. Trebuie să fim recunoscători pentru starea de sănătate pe care o deținem și să ne menținem vie speranța că totul se va întoarce la normal.
Recunostința este esențială în viețiile oamenilor, însă din păcate este o valoare pe care mulți nu o mai apreciază în societatea modernă.
Recunoștința
Denisa Bădoi, clasa a X-a B
Ce este recunoștința? Dicționarul ne spune că recunoștința este un sentiment de recunoaștere a datoriei față de un binefăcător; obligație morală pentru o binefacere.
Ea te face să încetezi să mai iei viața ca pe un bun ce-ți aparține. Acest fapt te ajută să vezi toate lucrurile bune pe care deja le ai în viața ta. Recunoștința te face să te simți mai bine și are același efect și asupra celorlalți, mai ales atunci când îți acordă ajutorul. Este ușoară, rapidă și simplă și se poate obține fără prea mult efort. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim conștienți de ea. Mai mult, ea ne eliberează de stres. Îți poate modifica punctul de vedere asupra lucrurilor rele din viața ta, îți permite să-ți schimbi perspectiva asupra oamenilor sau a situațiilor. Ne eliberează de micile supărări. O persoană plină de recunoștință începe să-și privească micile supărări ca pe mici lecții din care poate învăța ceva util pentru viitor.
A fi recunoscător nu înseamnă doar a spune „mulțumesc‖, înseamnă mult mai mult. Nu este vorba doar de bune maniere sau bun simţ, este vorba despre ceva ce majoritatea au uitat să acorde, în schimb solicită de la ceilalţi acel ceva fără ezitare. Este vorba despre respect.
Am motive pentru care sunt recunoscatoare: sunt sănătoasă, atât fizic cât și psihic, am suficiente resurse pentru a-mi îndeplini visele, am libertatea de a lua decizii pentru mine, sunt optimistă, am amintiri plăcute din copilarie, sunt înconjurată de oameni de la care am ce învața, îmi folosesc intuiția, mă simt bine în corpul meu, am perspective frumoase și multe altele pe lângă acestea.
Recunoştinţa este o stare. Este ceva ce vine şi pleacă, dar poţi ajunge la ea oricând. În orice experienţă de viaţă, în care e dragoste, înţelegere și apreciere, vei reuşi să înţelegi, chiar să îmbrăţişezi, această stare.
Recunoștința, o frumoasă virtute
George Ioan Pop, clasa a IX-a A
Recunoștința este cea mai frumoasă virtute, deoarece este modul prin care recunoaștem binele care ni se face. Recunoștința înseamnă mulțumire, bucurie, apreciere – să nu consideri că totul ți se cuvine, să poți vedea câte binecuvântări sunt în viața ta. Poate nu este chiar aşa o povară să spui mulţumesc, dar să arăţi recunoştinţă este diferit. Parcă se schimbă ceva în interiorul tău şi, după ce exprimi acestă recunoştinţă, persoana care îl primeşte din partea ta zâmbeşte şi se bucură, iar acel zâmbet se întoarce şi se aşază şi pe faţa ta. Dacă tu nu eşti recunoscător în fiecare zi pentru timpul și lumea în care trăieşti, pentru persoanele care fac ceva pentru tine, pentru lucruri care te influenţează şi îţi sunt benefice, atunci înseamnă că nu simți nici măcar respect. Recunoștința celui care primește îl îndeamnă pe cel care dăruiește să dea daruri mai mari decât cele de dinainte.
Recunoștința include o datorie morală și o prețuire a ajutorului dat. După părerea mea, există mai multe tipuri de recunoștință: la nivel personal, în religie și față de eroi.
La nivel personal recunoștința se poate manifesta printr-un limbaj politicos, comportament amabil, daruri oferite.
Recunoștința față de Dumnezeu se arată prin rugăciune, mulțumire, promisiune, sau poate să fie numai un sentiment în suflet. Bunul simț ne ajută să-i mulțumim lui Dumnezeu. Sentimentul recunoștinței față de El este foarte puternic la oamenii credincioși. Aceștia, pentrucă au trecut de partea lui Hristos, niciodată nu pot să cugete rău despre El. În fiecare zi trăim prin mila lui Iisus Hristos și totuși pentru foarte puține lucruri îi mulțumim. Dumnezeu nu are nevoie de mulțumirea noastră, însă noi avem neapărată nevoie de binefacerile Lui.
În întreaga lume se aduce în special recunoștință eroilor care și-au dat viața și au luptat pentru apărarea țării. Pentrua ceasta s-au ridicat monumente, s-au scris și cântat imnuri, ode, s-au făcut marșuri și s-au dedicat sărbători. Toți ar trebui să le fim recunoscători eroilor, deoarece aceștia s-au jertfit pentru noi. În România, avem o zi în care comemorăm tot binele pe care l-au făcut aceștia pentru noi, mai exact Ziua eroilor. În această zi se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul timpului pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.
Îmi pare rău de faptul că a fi recunoscător pentru ceea ce primeşti, a spune cuiva „mulţumesc‖ din toată inima e un lucru din ce în ce mai rar. Se pare că înţelegem greu că trebuie să ne arătăm recunoştinţa, ca semn că preţuim cele primite de la persoana de lângă noi. Îmi doresc foarte mult să pot schimba ceva, să pot să-i ajut pe oameni să înțeleagă faptul că a spune un simplu „mulțumesc‖ nu este deloc greu, fiind astfel recunoscători persoanelor care le-au făcut un bine.
Puterea Magică a Recunoștinței
Prof. Maria Cristina Montanari
What you focus ON becomes your reality!
What you focus ON you get more of!
What you focus ON is what becomes powerful!
Recunoștința este pământul cel mai fertil pe care îl putem cultiva, căci grânele sunt semințe la început dar sub razele soarelui devin câmpuri nesfârșite, cu maci și flori albastre.
What you focus ON becomes your reality!
E simplu dacă aleg să văd jumătatea goală a paharului, aceea îmi va acapara atenția, va căpăta în timp dimensiuni mult mai mari distorsionând realitatea.
What you focus ON you get more of!
Consecință. Realitatea mea e goală de sens și de conținut pentru că eu am ales să dau putere jumătății goale a paharului meu.
What you focus ON is what becomes powerful!
De aceea aleg să privesc jumătatea plină a paharului meu, nu prin comparație cu realizările celorlalți, ci prin analiza abilităților mele.
În consecință, sunt recunoscătoare pentru:
Simțurile mele intacte – bucuria admirării apusului și a răsăritului, extazul în fața trilurilor, vocilor pădurii și murmurului apei, mirosul de măr copt, de cozonac, de scorțișoară, de Crăciunul care se apropie, frisonul atingerii zăpezii și întoarcerea la copilărie;
Părinții mei – legătura mea cu viața, cu firescul lucrurilor, cu Eternitatea;
Cariera mea – suma tuturor experiențelor frumoase sau mai puțin care m-au șlefuit în anii ce-au trecut;
Soțul meu – jumătatea mea însorită care ascultă pentru a auzi nu pentru a răspunde, care îmi oglindește cu afecțiune plusurile și minusurile, care se uită pe sine când nu e bine cu mine, care nu uită nimic niciodată;
Libertatea mea – de a fi, de a vorbi sau a tăcea, de a alege oricând, de a mă îmbrăca, de a lua decizii, de a lupta, de a ieși, de a mă afirma, de a trăi așa cum îmi doresc;
Visele mele – cele care dau sens existenței, care înjumătățesc așteptarea, care ceează emoții, care dau speranță, care ne contopesc, care ne definesc, care ne ajută să suportăm uneori realitatea ce ne înconjoară;
Șansa de a scrie aceste rânduri pentru voi.
Recunoștință pentru oameni frumoși
Prof. Simona Jurj
Încă din clasa a VII-a mi-am spus mie însămi că e bine să am respect pentru oameni. Dar pe măsură ce am crescut mi-am dat seama că deși am respect pentru toți oamenii, nu-i apreciez pe toți. Și de aici am înțeles că pentru mine aprecierea s-a născut odata cu recunoștința conștientizată față de anumite persoane din viața mea. Ele nu sunt multe, dar spun eu suficiente pentru a mă bucura de calitatea bunătății firii umane – că de calitatea opusă acesteia ne bucurăm destul.
Primul meu gând de recunostință e pentru bunica mea. Îi mulțumesc și astăzi că mi-a dovedit existența blândeții. Acea blândețe care indiferent de greutăți și bucurii, de durere și cuvinte grele, rămâne senină, ușor întristată de neputința firii umane. Azi am înțeles că fără blândețea bunicii mele, cuvântul blândețe ar fi rămas un cuvânt lipsit de sens, sau cel mult cu un sens superficial de acceptare fără nici o rațiune a tot ceea ce ți se oferă din partea vieții – ceea ce spune prea puțin de fapt despre adevărata blândețe. Dar nu e așa. Blândețea bunicii mele era una înțeleaptă, care rămânea mereu senină.
Cum astăzi sunt profesor e normal să am un profesor care să-mi fi rămas viu în amintire prin felul unic de a se purta și a-și atinge obiectivele educative. Domnișoara mea dirigintă din clasele gimnaziale, profesor de matematică, a fost cea care, atât ca persoană cât și ca profesor, mi-a arătat că dacă o respect pe ea pot să-i respect și pe ceilalți profesori. Pentru înțelegerea pe care mi-a oferit-o am încercat să ofer la rândul meu înțelegere tuturor profesorilor și colegilor mei, să-i respect – niciodată nu am făcut-o zgomotos; aceste lucruri nu se văd, se înțeleg. Îi sunt recunoscătoare pentru că prin exemplul ei, și datorită înțelegerii pe care mi-a acordat-o, am învățat să apreciez anumite trăsături de caracter, care sunt frumoase și-ți încălzesc sufletul și viața – respect, apreciere, înțelegere, recunoștință, pasiunea cunoașterii și dorința de a munci pentru a obține rezultate – nu voi uita cum scriam și de trei ori la o temă teoria pentru triunghiul isoscel și echilateral, pătrat, romb, cerc, piramidă sau trunchi de piramidă etc.
Și cum mi-am propus să exprim în aceste puține cuvinte recunoștința mea numai față de trei persoane din totalitatea ce alcătuiesc fondul meu sufletesc, deși după ce am împlinit vârsta de 25 de ani am realizat că de la orice om poți învăța ceva, și în consecință îi porți și recunoștință, nu am cum să nu scriu despre tatăl meu. E una din oglinzile în care mă văd; una din ferestrele prin care văd lumea și viața; una dintre puținele persoane la care am cunoscut puterea de a păstra același drum drept de la minte, inimă și voință spre cuvânt și faptă. Și asta până la final. Doar în perioada studiilor din facultate am înțeles fascinanta lui sinceritate. Când leg recunoștința mea de tata simt deja căldura și puterea pe care ți-o dă sincera bunătate umană. Pentru el un lucru bun e un lucru frumos. Și de aici toată frumusețea lui pe care a oferit-o gratis tuturor celor care i-au stat în preajmă – puterea din faptă, bunătatea din cuvânt, căldura sentimentelor și onestitatea gândurilor. Îi port o mare recunoștință pentru că mi-a arătat, fără să rostească un cuvânt, ci doar prin exemplu, că lupta pe drumul sincerității cu tine însuți dinspre persoana ta interioară spre cea din exterior îți arată adevărata ta calitate ca persoană.
Dacă e să fiu sinceră cu mine însămi cred că pentru toate persoanele care au făcut sau fac parte din viața mea am acest sentiment de recunoastință – recunoștința privită din perspective diferite, și diferită de aprecierea oamenilor. Deși e greu, experiența m-a învățat că recunoștință pot avea și față de persoanele care la prima vedere nu mi-au oferit nimic. Și faptul că m-au determinat să mă analizez mai bine și să reconsider anumite idei, cuvinte sau fapte au fost tot spre binele meu. Și de la bune și de la rele se poate lua ceva bun care să te ajute să te bucuri de Lumina vieții! Fie ca toți să ne putem bucura de acest dar!
Sunt recunoscător pentru faptul că sunt român și fac parte din acestă țară, România, plină de tradiții, istorie, cultură, peisaje superbe și oameni minunați.
